Little Moldova in NYC

De obicei, când americanii te întreabă “Where are you from?” ei se aşteaptă la un răspuns care include un stat din SUA. O ţară din Europa de Est pare să fie în afara universului lor. În cazul meu, după ce le spun că sunt originară din Moldova, majoritatea răspund în aşa mod parcă ar şti de o viaţă Moldova “oooo…. Moldova!” doar că eu nu mă las amăgită de exclamaţia lor şi-i întreb dacă ştiu unde-i. Se simt frustraţi şi de multe ori obţin răspunsul evident “Nu.” Nu am de ce să-i învinuiesc, nici eu nu ştiu toate cele 50 de state din SUA şi sunt conştientă de faptul că deocamdată Moldova se află în afara zonei lor de interes. Dar am rămas de atâtea ori plăcut surprinsă să aud şi “Yes, of course I know!” Majoritatea care ştiu de Moldova sunt buni cunoscători de geografie, puţini sunt cei care ţin minte de aşa numita “Twitter Revolution” şi mulţi o cunosc ca o ţară comunistă şi din păcate, sunt şi dintr-aceia care au aflat pentru prima dată despre Moldova din articolul “Drinking habits” din Economist.

Răspunsurile care mi-au gâdilat sufletul au fost că ştiu despre existenţa Moldovei deoarece “My best friend is from Moldova.”

La Bard College, credeam că sunt unica moldoveancă, pentru ca să aflu de la alţi studenţi că mai este o studentă full-time din Moldova. A durat cam mult până m-am întâlnit cu ea, era mereu ocupată pentru a se vedea cu mine. Probabil unii moldoveni care ajung în străinătate preferă să se ţină mai departe de concetăţenii lor. Eram tristă că nici măcar în limba maternă nu puteam vorbi cu ea, cunoştea doar rusa şi în Moldova niciodată n-a simţit nevoia să înveţe româna.

Când am fost la o conferinţă Model United Nations la Georgetown University în Washington DC, am fost invitată la o petrecere de prietena mea din Ucraina, care a obţinut aceeaşi bursă ca şi mine, doar că a fost plasată să înveţe în George Mason University.

La acea petrecere limba conversaţională era rusa, întrucât erau reprezentanţi din fosta URSS.

Am întâlnit mulţi moldoveni prietenoşi şi care se descurcă de minune în capitala SUA, promovând cultura moldovenească, acum fac pregătirile pentru desfăşurarea concertului Zdob şi Zdub. Îmi doresc din tot sufletul să le reuşească… M-am apropiat de un tânăr după ce am aflat de la noii mei prieteni că e din Moldova. Sinceră să fiu, am rămas nedumerită când am văzut reacţia lui când am vrut să confirm că e din Moldova. “E scris la mine în frunte că sunt din Moldova?” şi părea ruşinat şi scârbit că am pronunţat acel nume de ţară care pentru el pare să fie tabu.

În New York City am rămas frapată de comunitatea moldovenească. E de ajuns să găseşti grupul pe facebook ca să fii informat despre tot ce e organizat de comunitate. Moldovenii de aici sunt activi şi se întalnesc cel puţin o dată pe lună la diferite evenimente, cele mai populare fiind Happy Hours. La un Happy Hour am contribuit şi eu la îniţiativa organizaţiei Moldova AID din Carolina de Nord, care realizează proiectul “Sneaks4Teens” pentru copiii orfelinatului Căzăneşti, raionul Teleneşti. M-am ales cu o gentuţă home made, alţii cu imagini din Moldova şi în final s-au colecţionat $ 280 pentru copilaşi.

Primul meu contact cu diaspora din NY a fost în cadrul mesei rotunde “Reforme de piaţa şi europenizarea Republicii Moldova,” desfăşurată sub auspiciul Camerei de Comerţ Moldo-Americane, la 23 februarie 2011. Sper că prezentarea Ambasadorului Igor Munteanu a fost destul de convingătoare pentru potenţialii investitori. În aceeaşi seară a avut loc întâlnirea ambasadorului cu diaspora din NYC. Ambasadorul a fost interesat să audă opinia diasporei despre cum ar trebui să fie un consul onorific în NYC şi cum ar trebui să sărbătorim în New York 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova. Sper ca idea mea de a organiza un flash mob ce constă în dansarea horei moldoveneşti în diverse oraşe, în acelaşi timp, să fie implementată.

Am participat şi la sărbătorirea celei de-a 93-a aniversări de la Unirea Basarabiei cu România, unde am avut onoarea să-i întâlnesc pe Cavaleri ai Ordinului Naţional “Steaua României” şi “Ordinul Republicii Moldova,” foştii detinuţi politici ai regimului separatist Transnistria, domnii Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov-Popa, insoţiţi de cunoscutul partizan al luptei pentru respectarea drepturilor omului, dl. Dr. Doctor-profesor Ştefan Uritu. A avut loc prezentarea documentarului despre grupul Ilascu, conceput de Radu Gaina, s-a recitat poezia lui Grigore Vieru “Ridica-te!”, s-au aprins discuţii privind unirea Moldovei cu România. Eroii neamului nostru erau smeriţi şi au fost reprezentaţi de Ştefan Uritu. Iniţiativa mea de a dansa hora a fost binevenită.

Fiind departe de patrie… redescopăr valorile şi cultura noastră naţională.

Chiar şi muzica e percepută altfel acum…

Articol pentru  allmoldova.com